PREZENTARE

Mesteri masoni ridicand o catedrala in Evul Mediu

Etimologic vorbind, Francmasoneria este o asociatie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul "franc" desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de darile feudale). Cuvântul franc-mason, încetatenit la noi prin sec. al XVIII-lea de un cleric, vine pe filiera franceza; dar si în celelalte mari limbi europene sensul termenului este identic: freemason (în engleza), Freimaurer (în germana), liberi muratori (în italiana).

Situatia privilegiata a acestei asociatii a constructorilor medievali - careia putem sa-i spunem fara teama: breasla - vine din faptul ca membrii ei erau constructorii bisericilor si ai catedralelor. Toate domurile si catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni. În perioada sec. al X-lea - sec. al XVII-lea aceasta a fost principala îndeletnicire a Francmasoneriei, careia i s-a spus Francmasoneria operativa.

Francmasoneria operativa a fost, ca orice breasla medievala, o societate secreta. Regasim cu claritate în cadrul ei cele doua mari strategii ale oricarei societati secrete: initierea ezoterica si juramântul de pastrare a secretului. Membrii aveau, de asemenea, parole, semne, vestimentatie speciala, un alfabet secret. În stadiul operativ, societatea masonica a avut - repet, ca orice breasla - numai trei grade: ucenic, calfa si maestru (mester). Acestea au ramas pâna astazi primele trei grade ale tuturor riturilor masonice si alcatuiesc asa-zisa Francmasonerie albastra, temelia si temeiul oricarei Francmasonerii regulare din lume.
Pentru ce se asociau constructorii/zidarii? Scopul primordial, atestat la toate breslele, era pastrarea si transmiterea sub control a secretului profesional. Aceasta operatiune avea si o dimensiune spirituala: exista un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidarie) si un mit fundamental - mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul Templului lui Solomon.

Deoarece erau constructori de zidiri sfinte, francmasonii au avut totdeauna o situatie privilegiata. Ei s-au aflat mereu pe primul loc în topul breslelor medievale.
În sec. al XVI-lea, însa, odata cu extinderea stilului renascentist în arhitectura sacra occidentala si odata cu tiparirea primelor carti de arhitectura, secretul profesional a fost, practic, distrus. Breasla constructorilor nu-si mai gaseste justificarea, ea decade vazând cu ochii. Dar privilegiile ei ramân.

Prestigiul Francmasoneriei operative, precum si incontestabilele sale autonomii fata de autoritatile statale au atras în lojile constructorilor tot mai multi aristocrati si oameni de cultura. Acestia nu erau mestesugari zidari, ei cautau un loc unde sa se poata perfectiona spiritual în libertate, egalitate si fraternitate, fara teama de cenzura statului autocrat. La început, non-mestesugarii s-au numit masoni acceptati. La sfârsitul sec. al XVII-lea, masonii acceptati erau deja majoritari în loji. Acum este momentul când Francmasoneria se transforma dintr-o societate operativa într-o societate speculativa, adica în ceea ce ea este astazi. Se considera ca prima Mare Loja a Francmasoneriei speculative s-a constituit la Londra, pe data de 24 iunie 1717. Actul normativ fundamental care a reglementat activitatea acestei prime Mari Loji (denumita Loja-mama a lumii) s-a intitulat Constitutii, adica "întocmiri, organizari" (din latinul constitutio-onis). Constitutiile, cu titlul complet "The Constitutions of the Free-Masons, Containing the History, Charges, Regulations of that Most Ancient and Right Worshipful Fraternity", au fost redactate în anul 1723 de James Anderson, ajutat de Jean-Théophile Désaguliers, apoi revizuite tot de el în 1738.
Francmasoneria speculativa a fost o societate secreta alcatuita din oameni liberi cu scopul de a se perfectiona moral si spiritual în libertate, egalitate si fraternitate. Aceasta organizatie este responsabila pentru Declaratia Drepturilor Omului si pentru elaborarea conceptului modern de democratie.

Francmasoneria speculativa nu este nici religie, nici semi-religie (cum au numit-o unii). Ea orienteaza individul catre savârsirea faptei bune si îl îndeamna sa se desavârseasca in continuu; ar putea fi, deci, definita ca o fraternitate de lupta contra raului. Tocmai pentru ca nu este religie, ea cere tuturor candidatilor sa posede o religie, adica sa creada într-o Fiinta Suprema.

Fata de secolele trecute, astazi Francmasoneria nu se mai declara societate secreta, ci discreta. Grupurile sociale cele mai active sunt oamenii politici, bancherii, oamenii de afaceri, oamenii de cultura, structurile militarizate, justitia si miscarea sindicala.
Henry Wilson Coil a încercat, în Enciclopedia sa, o definire exhaustiva a Francmasoneriei din toate timpurile si de pretutindeni: "Francmasoneria este un ordin fratern al barbatilor unde exista juramântul de pastrare al secretului; ea deriva din fratria medievala a masonilor operativi; recunoaste cele mai multe din vechile lor hrisoave (Ancient Charges - termen special în Masonerie, n.n.), legi, obiceiuri si mituri; este loiala fata de guvernul civil pe teritoriul caruia se afla; inculca virtuti morale si sociale prin utilizari simbolice ale uneltelor cioplitorilor de piatra si prin alegorii, conferinte si îndatoriri; ai carei membri sunt obligati sa respecte principiile iubirii fraterne, egalitatii, ajutorului si sprijinului mutual, al secretului si încrederii; ei au mijloace secrete de a se recunoaste unul pe altul ca masoni pretutindeni în lume; si se întâlnesc în loji care sunt conduse oarecum autocrat de un Maestru Venerabil ajutat de Supraveghetori, unde candidatii, dupa o cercetare a calitatilor lor mentale, morale si fizice, sunt admisi oficial ca membri ai Societatii în ceremonii secrete bazate partial pe vechile mituri ale breslei constructorilor."

Radu Comanescu