MASONI CELEBRI

VASILE ALECSANDRI (1818 sau 1821-1890): scriitor si om politic. Participa la Revolutia de la 1848, la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1859, indeplinind apoi mai multe misiuni diplomatice in Italia si Franta (1859), respectiv la Paris (1885-1890). A condus revista Romania Literara (1855) si a publicat prima culegere de poezie populara romaneasca "Poezii poporale. Balade. Cantice batranesti"(1853). A fost membru fondator al Societatii Literare Romane (1867), apoi membru de onoare al Societatii Academice Romane (1871). In 1857 era membru al unei loji francmasonice din capitala Moldovei.

NICOLAE BALCESCU (1819-1852): om politic, istoric, economist, scriitor si ganditor democrat-revolutionar. Participa activ la Revolutia din 1848, pregatita, in prealabil, in cadrul societatii secrete (lojii masonice) "Fratia". Secretar al Guvernului Revolutionar Provizoriu de la 1848. A avut un rol de seama in stabilirea obiectivelor revolutiei din Tara Romaneasca, in conducerea si orientarea acesteia. A fost figura cea mai inaintata a Revolutiei de la 1848 din Tarile Romanesti, unul dintre cei mai proeminenti revolutionari europeni.

ION C. BRATIANU (1821-1891), om politic. Fratele lui Dumitru C. Bratianu. De mai multe ori ministru si prim-ministru. Participa la Revolutia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este membru al Partidului Liberal (din 1860) si fondator al Partidului National Liberal (1875), ministru de Finante (1866), de Interne (1867, 1876) si de Razboi (1867), prim-ministru (1881). A avut un rol important in orientarea politicii externe romanesti catre Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei Romane (1885). Initiat in francmasonerie in 1846 la Paris, in Loja "Ateneul Strainilor"; tot aici se afiliaza Lojii "Trandafirul Perfectei Taceri", in care i se acorda, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. In 1848 era afiliat Lojii bucurestene "Fratia", dupa care se reintoarce la Paris, unde va fi arestat dupa cativa ani pentru aparticipare la atentatul impotriva lui Napoleon al II-lea. Se intoarce la Bucuresti si fondeaza, in 1857, alaturi de alti frati reveniti si ei din exil, Loja "Steaua Dunarii". A participat la actiunea de inlaturare de la conducerea tarii a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
JOHN BYRON (1692-1763), poet englez. Membru al Lojii "The Swan in Long Acre" din 1750, apoi Mare Maestru al Marii Loji din Anglia.

SIR WINSTON LEONARD SPENCER CHURCHILL (1874-1965), om politic britanic. Începand din 1906 a fost de mai multe ori din ministru si de doua ori prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 si 1951-1955). Unul dintre initiatorii coalitiei antihitleriste. Dupa infrangerea statelor fasciste in cel de-al doilea razboi mondial a fost unul dintre inspiratorii razboiului rece. Pentru opera sa principala, Memorii asupra celui de-al doilea razboi mondial, a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1953.

RENEE DESCARTES (1595-1650): filozof si savant francez,unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Autor al vestitei teze Dubito,ergo cogito; cogito, ergo sum (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) care demonstreaza ca pentru el criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta, claritatea si distinctia cunostintelor noastre. A facut descoperiri epocale in matematica si fizica,a pus bazele geometriei analitice, a introdus printre primii notiunile de marime variabila si pe aceea de functie, a descoperit legea refractiei luminii si a formulat legea conservarii impulsului. Cavaler rosicrucian.

DENIS DIDEROT (1713-1784), filozof materialist, scriitor si estetician francez, unul dintre cei mai de seama iluministi. Initiator si redactor principal al Enciclopediei franceze. Membru al Lojii pariziene "Noua Surori".

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790): fizician, filozof, economist si om politic american. Nascut intr-o familie franceza cu 14 copii, a fost autodidact, studiind singur latina, limbile la moda in acea vreme (engleza si germana) si mai ales stiintele fizice. La 23 decembrie 1747 inventeaza paratrasnetul, iar la 22 august 1772 devine membru asociat al Academiei de Stiinte din Paris. In 1776 a fost unul dintre redactorii Declaratiei de Independenta a S.U.A. In 1778, la Versailles, a fost recunoscut oficial de Ludovic al XVI- lea ambasador al Statelor Unite, prilej cu care i-a facut cadou portretul sau ornat cu 400 de diamante.

In 1731 a fost initiat francmason in loja Sf. Ioan din Philadelphia. In anul 1734 tipareste prima editie americana a Constitutiilor lui Anderson din 1723. In acelasi an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania, dupa cum se mentioneaza in 1760 in registrele Marii Loji a Angliei (Marea Loja Provinciala de Pennsylvania ramane obedienta fata de Marea Loja a Londrei pana in anul 1778). Personalitate extrem de complexa, se implica in viata comunitatii creand un corp de pompieri, un spital public, o biblioteca de imprumutat carti, precum si Universitatea din Pennsylvania. In 1743 a fondat prima societate savanta din coloniile americane, American Philosophical Society.
Ca fizician a avut numeroase contributii in electrostatica, a inventat lentilele bifocale si paratraznetul.
Ca francmason considera ca autonomia masonica precede si acompaniaza independenta politica.
Din 1757, timp de 17 ani, a sustinut in metropola britanica interesele americane. Apoi a prezentat in Franta cauza insurgentilor obtinand asistenta financiara si militara. Este unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta din 4 iulie 1776 a celor 13 state americane, precum si al altor documente fondatoare ale republicii americane.
In plan masonic, trebuie remarcata alegerea sa, in mai 1779, ca Maestru Venerabil al celebrei loji Neuf Soeurs din Paris, al carei membru era si Ilustrul Voltaire. Veneralatul sau, pana in 1781, a fost marcat de importanta tinutelor cu caracter cultural, literare, artistice si stiintifice. Totodata, ca Venerabil, a incitat loja Neuf Soeurs sa sustina prin toate mijloacele cauza americana.
In 1785 se reintoarce in Statele Unite iar in 1790 decedeaza la Philadelphia. Lunga si importanta sa cariera masonica se inscrie ca un angajament total pentru infaptuirea idealurilor Epocii Luminilor si ale francmasoneriei, pentru libertatea politica, a cuvantului si religioasa.


SEVER FRENTIU - S-a nascut in anul 1931, la Sacuieni, judetul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. In 1961 devine presedintele filialei Uniunii Artistilor Plastici din Arad. A avut numeroase expozitii de grafica si pictura in tara si in strainatate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creanga, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" si Teatrul Evreiesc, Teatrul National, Studioul de film Buftea din Bucuresti, precum si la teatre din Ungaria si Norvegia, Elvetia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foisor (Sinaia), Casa de Oaspeti (Olanesti), Palatul Cotroceni si Biserica Luterana din Bucuresti.
Este initiat in Franc-Masonerie in 1992. In 1993, participa la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Nationale a Romaniei. In 1994 devinee Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar in anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania. In 1996, realizeaza impreuna cu Ilustrul Frate Vladimir Boanta unirea masonica din Romania.
A trecut la Orientul Etern in anul 1997.
"L-am cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Sever Frentiu. Un om mare. Daca n-ar fi murit, ar fi ajuns unul dintre marii Mari Maestri. El intelesese intr-adevar totul. Pacat ca s-a dus atat de repede." (Ilustrul Frate Robert Heyat, Membru al Marii Loji din Washington DC)


JOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832), poet, scriitor, ganditor si om de stiinta german. Opera sa stiintifica si gandirea sa etica si estetica detin un loc de seama in istoria gandirii progresiste. O puternica influenta asupra formatiei sale intelectuale a avut-o J.G. Herder (si el mason). Din 1775 s-a instalat la Curtea din Weimar, unde a fost prim-ministru. Exponent al Miscarii "Sturm und Drang". Principalele sale lucrari analizeaza dialectica naturii (Introducere in teoria culorilor, metamorfoza plantelor, introducere in anatomia comparata), revolta omului de geniu impotriva legilor sociale si a divinitatii (Prometeu), viata sentimentala (Suferintele tanarului Werther), evolutia procesului de formare a personalitatii (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister). Poemul dramatic Faust (1808) este considerat sinteza creatiei sale si una dintre operele reprezentative ale omenirii, prin ilustrarea luptei eroului principal aflat mereu in cautarea tragica a adevarului. Geniul lui Goethe se remarca si in alte poeme (Elegiile romane, Hermann si Dorothea), romane (Afinitatile elective), drame (Ifigenia in Taurida, Egmond, Torquato Tasso), care pun in evidenta unicitatea si multilateralitatea personalitatii sale. Initiat la 23 iunie 1780 in Loja "Amalia zu den drei Rosen" din Weimar. Deja loja din Frankfurt la care aderase tatal iubitei lui - Lili Schonemann - ar fi vrut sa-l primeasca printre membri. In autobiografia sa Dichtung und Wahrheit, Goethe scria mai tarziu: "Loja masonica din Frankfurt, respectabila si solid fondata, careia eu ii cunosteam membrii cei mai influenti, gratie legaturii mele cu Lili, ma invita discret sa ma unesc cu ea. Dar, dintr-un sentiment de independenta care mai tarziu mi-a aparut ca o nebunie, nu am acceptat aceasta idee." La 24 iunie 1781 devine Companion, iar la 2 martie 1782 - Maestru. Initierea in Francmasonerie ii permisese sa devina el insusi, dupa cum chiar el se exprimase. La 11 februarie 1783 adera la Ordinul Iluminatilor, ale carui idealuri - intelepciune, forta, frumusete .- erau tot masonice. Daniel Beresniak este de parere ca "modul simbolic de abordare practicat de Francmasonerie este vizibil in toata opera lui Goethe". A scris o serie de poezii inspirate din viata lojilor, reunite in volumele Loghe si Symbolum. De asemenea, s-a exprimat critic cu privire la unele rataciri ale Francmasoneriei din timpul sau: "Francmasoneria este un stat in stat si a o introduce acolo unde inca nu exista nu este deloc recomandabil".
"Licht, mehr Licht!" ("Lumina, mai multa lumina!"), sunt ultimele cuvinet ale lui Goethe, rostite pe patul de moarte, la 22 martie 1832. Semnificatia lor este controversata. Unii dau acestor vorbe sensul propriu. In cele din urma clipe ale vietii, marele scriitor german, simtind in fata ochilor o incetosare, o negura, a cerut sa se faca mai multa lumina. Altii, dimpotriva, acorda acestui mehr Licht sensul figurativ de mai multa cultura, mai multa stiinta, mai mult adevar. Si cu acest ultim inteles sunt citate de obicei vestitele cuvinte ale lui Goethe.

BOGDAN-PETRICEICU HASDEU (1838-1907) scriitor, lingvist, folclorist si istoric. Membru al Societatii Academice Romane si vice-presedinte al Academiei Romane in perioada 1885-1906. Nu se cunosc data si locul initierii sale. Urmatoarele cuvinte, care ii apartin, pot fi considerate relevante in ceea ce priveste aderenta sa la Ordin: "Ce este Romanismul? El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Adevarul. Romanismul este Umanitate, Libertate si Adevar."

HORIA HULUBEI (1896-1972), fizician. Îsi sustine dectoratul la Paris, dupa care este asistent (1936) pâna la profesor si rector al Universitatii din Bucuresti. A descoperit elementul 87 din tabelul lui Mendeleev, pe care l-a botezat, în amintirea provinciei sale, Moldavium. A elaborat lucrari de spectroscopie, fizica particolelor elementare si fizica nucleara, organizând primele cercetari românesti în domeniul fizicii atomice. Membru corespondent (1937) si membru titular (1946) al Academiei Române. Nu se cunosc (înca) locul si data initierii sale. În decembrie 1944 facea parte, alaturi de generalul Pandele si jurnalistul N.D. Cocea, din Comitetul care a hotarât convocarea Conventului privind reaprinderea luminilor masonice în România. În perioada 1945-1948 a fost "membru al Comitetului de reorganizare si conducere a Francmasoneriei progresiste române, acceptata si controlata de Partidul Comunist" (Horia Nestorescu-Balcesti).

JOSEPH RUDYARD KIPLING (1865-1936), poet si romancier englez. Opera sa reprezinta un elogiu adus curajului si actiunii umane. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1907. Gandirea masonica a lui Kipling este ilustrata in faimosul sau poem "Loja Mama", precum si in unele fragmente din lucrarile sale.
MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891), istoric, scriitor, publicist si om politic. Studii la Luneville si Berlin. Profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana (1843). In cuvantul de deschidere la acest curs a afirmat printre primii ideea potrivit careia cunoasterea istoriei patriei este o chezasie a afirmarii nationale. Nu a participat direct la Revolutia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina pasoptista. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe si prim-ministru. Si-a legat numele de secularizarea averilor manastiresti si de reforma agrara infaptuite pe vremea principelui mason A.I. Cuza, si de actul proclamarii independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (si el mason). A fost printre primii membri alesi ai Academiei Romane (1868). Inca din 1844 era Venerabilul unei loji bucurestene.

TITU MAIORESCU (1840-1917), critic literar, estetician si om politic. Absolva, ca sef de promotie, Academia Theresiana din Viena (1851-1858), continuandu-si studiile la Berlin si Giesen, unde obtine licenta in litere si filosofie (1860), la Sorbona si licenta in drept (1861). Reintors in patrie, obtine un post in magistratura la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filozofie si logica la Iasi si la Bucuresti. In 1863 a fondat la Iasi Societatea literara "Junimea". In urma unui proces de imoralitate, este suspendat din invatamant in 1864, dar intra in avocatura si din nou in invatamant (1865), de unde va fi demis iar in 1868. Regalist si conservator, intra in politica si este ales deputat (1874), ocupand succesiv urmatoarele portofolii ministeriale: al Cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900), de Justitie (1900-1901,1912) de Externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezideaza Congresul de Pace de la Bucuresti (1913), in urma razboaielor balcanice. Intre 1884 si 1909 este profesor la Universitatea din Bucuresti, rector al acestei institutii (intre 1892 si 1897). Pana in 1914 a fost presedintele Partidului Conservator. In critica literara a sustinut principiul autonomiei estetice si, prin teoria "formelor fara fond", a denuntat transplantarea formala a unor institutii si reforme inadecvate situatiilor prin care trecea Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic in judecarea valorilor poetice (O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867), a studiat unele probleme de lingvistica (Despre scrierea limbii romane), a contribuit la afirmarea unor reprezentanti ilustri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici (Critice, 3 vol.). Logician (Logica), orator (Discursuri parlamentare) si memorialist (Insemnari zilnice) de exceptie, a fost numit membru al Societatii Literare Romane (viitoarea Academie Romana) inca din 1867, fiind vicepresedintele acesteia (1880) si presedintele sectiunii literare (1889). Initiat, asemenea majoritatii junimistilor, in Loja ieseana "Steaua Romaniei", la 26 noiembrie 1866 (loja, al carei Venerabil era George Sutu, fusese constituita la 18 august acelasi an). Dupa cateva luni, la 11 februarie 1887, primeste gradele de Companion si Maestru, tot in aceasta loja.

FRANCOIS MITTERAND (1916-1995), om politic francez. Licentiat in Litere si Doctor in Drept. Luat prizonier in 1940 evadeaza din Germania (la finele lui 1941) stabilindu-se la Vichy, unde lucreaza la Comisariatul pentru prizonieri. Din 1943 joaca un rol activ in Rezistenta. Membru al primului guvern provizoriu de dupa eliberarea tarii, este ales (in 1946) deputat de Nievre si devine ministru la numai 30 de ani. In 1971 participa la intemeierea noului Partid Socialist. In 1981 este ales presedinte al Frantei si reales pentru doua mandate. A pledat cu obstinatie pentru o Confederatie europeana, aidoma S.U.A.: "Proiectul Marii Europa i-a nelinistit pe prietenii nostri americani. Dar as vrea sa remarc faptul ca geografii au impartit planeta in cinci continente. S.U.A. din necesitate, dar si din convingere, au favorizat la origine nasterea Comunitatii. Daca eu as fi presedintele S.U.A. as gandi ca viitorul Europei este ineluctabil si as organiza politica mea vizavi de aceasta certitudine". Bernard Guetta, ziarist la Expansion, il prezenta astfel: "Acest om este total cucerit de ideea marii Europe. El o vede, traieste pentru ea, spera, se teme pentru ea." Intr-o alocutiune rostita la seminarul "Romania in situatii limita" (Bucuresti, aprilie 1995), Constantin Badea spunea ca "Francois Mitterand a condus festivitatile celei de-a 200-a aniversari a Revolutiei franceze, care de data aceasta, in 1989, s-a recunoscut clar, ba chiar s-a subliniat ca a fost organizata de Francmasoneria Franceza".

WOLFGANG AMEDEUS MOZART (1756-1791), compozitor austriac. Autor al peste 600 de lucrari muzicale. Tatal sau, Leopold Mozart, muzician si compozitor de talent, ii da o educatie muzicala aleasa din frageda pruncie, astfel ca micul Amadeus concerteaza in fata principilor europeni de la 6 ani (Minchen si Viena), 7 ani (Mannheim, Paris), 8 ani (Londra), 13-14 ani (Milano, Florenta, Roma). In 1782 s-a casatorit cu Constance Weber, marea dragoste a tineretii sale. Activitatea muzicala intensa, munca laborioasa, intrigile vremii i-au distrus, se pare, sanatatea, astfel ca moare la 35 de ani. Initiat la 14 decembrie 1784 in Loja "Binefacerea" din Orientul de Viena, care a fuzionat mai tarziu cu Loja "Noua Speranta Incoronata". Dupa 3 luni de prezenta masonica, isi invita tatal sa viziteze loja din care facea parte. Mozart fiul a participat ulterior ca frate la primirea in Masonerie a lui Leopold Mozart, tatal sau, sef al orchestrei Curtii regale si autorul celebrei Simfonii a jucariilor. Initierea in Francmasonerie a lui Haydn se datoreaza tot lui Mozart. Influentat de activitatea lojior, a compus o prima lucrarea muzicala masonica inca din 1772, cand nu avea decat 16 ani. Vizita cu regularitate Loja "Adevarata Armonie" al carui Mare Maestru era Ignatz von Born, consilier apropiat al imparatului Iosif al II-lea, cel care l-a inspirat pe Sarastro din Flautul fermecat, opera scrisa dupa ritualul masonic in 1791 si constituind "raspunsul"sau la interzicerea Masoneriei austriece in acelasi an de catre imparatul Leopold al II-lea. A mai scris muzica funerara, cantate si lieduri de inspiratie masonica. Dupa trecerera sa in Orientul Etern, toate lucrarile cu caracter masonic pe care le-a scris au fost editate intr-un volum. Evelyne Hurard, cea care face o laborioasa prezentare in Dictionarul Francmasoneriei, arata: "Mozart ne demonstreaza ca a dat vietii sale o unitate si a gasit o fericita sinteza intre ideile sale sociale de libertate, egalitate si convingerile sale spirituale de fraternitate si dragoste". Christian Jacq are urmatoarele opinii despre activitatea masonica a lui Mozart: "Pe cand initierea lui Voltaire era o ultima butada, cea a lui Mozart era semnul unui angajament spiritual profund, ale carui urme sunt usor de decelat in opera marelui compozitor. Fara a mai vorbi despre concerte, sonate, simfonii, in care acest barbat inca foarte tanar manifesta o exceptionala profunzime a gandirii, se constata influenta simbolicii masonice in Cantatele masonice si in cantecele destinate lojilor; aceste lucrari putin cunoscute sunt admirabile si ating un nivel comparabil marii opere masonice Flautul fermecat, inspirat in mare masura de von Born, unul dintre Venerabilii cei mai eruditi ai epocii lui". A. Nataf il considera "cel mai mare si cel mai celebru muzician francmason, dedicand uneori chiar capodoperele sale Francmasoneriei (...), iar opera sa geniala Flautul fermecat n-ar fi vazut lumina zilei daca libretistul si fratele mason Emmanuel Schikanader nu i-ar fi comandat-o unui Mozart pe atunci uitat de noroc (...). Nu Masoneria a fost cea care l-a creat pe Mozart. Dimpotriva, fara Mozart, Masoneria ar fi pierdut ceva din fiinta sa. I-a dat artistului tema ce i-a cristalizat inspiratia".

ISAAC NEWTON (1642-1727), matematician, fizician si astronom englez, prieten al pastorului Desaguliers. Membru si presedinte al "Societatii Regale Britanice de Stiinte", unde a fost coleg cu Elias Ashmole. In lucrarea sa cea mai importanta, "Principiile matematice ale filozofiei naturale", publicata in 1687, a pus bazele mecanicii clasice, formuland legea atractiei (gravitatiei) universale. Adept al metodei inductive, este autorul celebrei butade "Ipotesis non fingo" (Eu nu fac ipoteze). A fundamentat mecanica clasica, enuntand cele trei principii ale dinamicii, a adus contributii importante in optica (in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta), a inventat telescopul (1668) si a emis teoria corpusculara a luminii; in matematica a pus bazele calculului infinitezimal, concomitent cu Leibniz, si a dat formula binomului care-i poarta numele. Dupa ce la 25 de ani (in 1667) a descoperit legea gravitatiei, a inteles ca universul fizic este guvernat de legi mecanice si ca acestea emanau de la Marele Arhitect al Universului, creatorul lumii, Dumnezeu. Conceptia sa a fost adoptata ulterior de masonii englezi. Cavaler Rosicrucian.

MIHAIL SADOVEANU (1880-1961), scriitor si om politic. Intre 1900 si 1919 a fost director al Teatrului National din Iasi. La 24 de ani era copist la Casa Scoalelor, iar la 27 de ani, subsef de birou la Directia artelor din Ministerul Instructiunii si Cultelor, inspector al cercurilor culturale. In 1908 a devenit vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi presedinte al acesteia. Membru corespondent (1916) si membru titular (1921) al Academiei Romane. Premiul National (1924). Redactor la Samanatorul, Cumpana, Insemnari literare, Insemnari iesene, unul dintre principalii colaboratori ai Vietii romanesti, director al Adevarului si al Diminetii. Opera sa literara cuprinde povestiri si romane istorice (Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda, Creanga de aur, Nicoara Potcoava), proza de investigatie sociala (Bordeenii, O istorie de demult, Venea o moara pe Siret, Baltagul, Hanul Ancutei), naratiuni si descrieri (Tara de dincolo de negura, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Nada Florilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic) etc. A mai scris studii, povestiri si romane inspirate de apartenenta sa la Ordinul Masonic si de credinta intr-o lume mai buna (Lumina vine de la Rasarit - conferinta tinuta in 1945; Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al partizanilor pacii la Varsovia - conferinta tinuta la 19 decembrie 1950 in sala Ateneului Roman; romanul Mitrea Cocor). In perioada interbelica a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator si presedinte al Senatului (1931), iar dupa al doilea razboi mondial, in virtutea ideilor sale, trece de partea comunistilor, fiind membru al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1947), vicepresedinte al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1948-1961), conducatorul delegatiei Romaniei la Congresul Mondial al Pacii de la Paris (1949), membru in Consiliul Mondial al Pacii. Nu se cunosc locul si data initierii sale. Intre 1927 si 1930 a fost Venerabilul Lojii iesene "Dimitrie Cantemir", iar din 1932 al Lojii "Moldova", din acelasi oras. Intre 1930 si 1935 a indeplinit si urmatoarele demnitati masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR si Mare Maestru al Francmasoneriei Romane Unite. Fratele sau, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

NICOLAE TITULESCU (1882-1941), om politic si diplomat de talie internationala. Numit si "Cavalerul Pacii mondiale". Dupa obtinerea licentei in drept la Pris, revine in tara ca avocat in Baroul de Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iasi (1905) si Bucuresti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinta de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit in recunoasterea granitelor Romaniei Mari. Ministru de Finante (1917-1918 si 1920-1921), ministru plenipotentiar la Londra (1921), de doua ori ministru de Externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al Romaniei la Liga Natiunilor, fiind singurul diplomat ales de doua ori ca presedinte al acestei organizatii (1930 si 1931). Membru de onoare (1930) si membru titular (1935) al Academiei Romane. Presedinte al Academiei Diplomatice Internationale. A fost unul dintre cei mai straluciti oratori si creatori de politica internationala pentru promovarea si mentinerea pacii. Indepartat din guvern (august 1936), a emigrat in Franta. A simpatizat cu adeptii Republicii Spaniole in timpul razboiului civil din aceasta tara (1936-1939). Nu se cunosc locul si data initierii sale, efectuata probabil cand se afla la studii in Franta.

MARK TWAIN (pseudonimul lui Samuel Langhorne Clemens) (1835-1910), romancier si umorist american, cel care a pus bazele literaturii moderne in S.U.A. Autor cu remarcabila viziune realista, imbinand perspectiva umoristica si satira sociala cu vadit simt al observatiei exacte. A creat romane cu elemente autobiografice (Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn s.a.) sau de evocare a trecutului cu aluzii in actualitate (Print si cersetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur s.a.).Initiat in 1861 in Loja "Steaua polara nr.71" din Orientul de Saint Louis, unde i-au fost acordate primele trei grade.

ALEXANDRU VAIDA VOEVOD (1872-1950), medic si om politic. In timpul studiilor de medicina efectuate la Viena, saluta delegatia romana care a adus aici Memorandumul (1892) si participa la organizarea unui congres care critica stapanirea maghiara in Transilvania si al partidului National-Taranesc, reprezentant al romanilor din Transilvania in Parlamentul de la Budapesta, citeste, in 1918, in acest Parlament Declaratia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Natiunii Romane. A fost ales de Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) membru in Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) si membru al delegatiei care a prezentat, regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeu Lazarescu ii prezinta astfel activitatea: "Intre decembrie 1919 si martie 1920 s-a aflat in fruntea Guvernului Romaniei, calitate in care, dupa intoarcerea lui Ionel Bratianu, a condus delagatia tarii noastre la Conferinta de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne in guvernele formate de Partidul National -Taranesc (10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930 si 13 iunie - 9 octombrie 1930) si apoi din nou prim-ministru (6 iunie - a august 1932 si 4 ianuarie - 13 noiembrie 1933). In martie 1845 a fost arestat, iar apoi detinut cu domiciliul fortat pana la sfarsitul vietii". Dupa Dan Amedeu Lazarescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea in Loja intelectuala "Ernest Renan" in primele luni ale anului 1919. "Dupa ce Bratianu a semnat in numele Romaniei, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, in Galeria oglinzilor din castelul de la Versailles, el a parasit Parisul si a revenit in tara..." In acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, in vederea initierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit ucenic in loja solicitata. La 20 septembrie 1919 a participat, la Paris, ca invitat special, la sedinta de inchidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franta. "In calitatea lui, recunoscuta, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul sa trateze cu Clemenceau si cu George Lloyd, ei insisi membri ai societatii secrete, in cu totul alte conditii decat Ionel Bratianu... Pe buna dreptate, V.V. Tilea aprecia in lucrarea sa Actiunea diplomatica a Romaniei, publicata in 1925, ca Alexandru Vaida-Voevod a stiut sa construiasca pretentiilor noastre o baza armonizata cu interesele Aliatilor, izbutind sa castige Romaniei, in scurt timp, locul si rolul cel mai important intre toate statele Europei Centrale si Orientale". Dupa Horia Nestorescu-Balcesti, la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei (deci primise deja gradul 33), iar in 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

VOLTAIRE (pseudonimul anagrama al lui Francios-Marie Arouet) (1694-1778), ganditor si scriitor iluminist francez. A criticat conceptia providentiala propunand in schimb ideea dezvoltarii progresive a societatii. A negat fanatismul, prejudecatile, privilegiile, intoleranta si abuzurile de orice fel, recomandand cercetarea naturii cu metode experimentale. Principalele sale opere filozofice au fost: Scrisori filozofice (1734), Tratat despre toleranta (1763), Dictionar filozofic (1764). Initiat ca ucenic la 7 aprilie 1778 (la 30 mai in acelasi an va trece in Orientul Etern), in prezenta a 250 frati, membri ai Lojii pariziene "Noua Surori". Initierea s-a desfasurat pe muzica Flautului fermecat de Mozart, intr-o cladire inchiriata de Marele Orient de Franta, ce apartinuse inainte calugarilor iezuiti, cladire in care Voltaire fusese blestemat de acestia de mai multe ori. De altfel, sustine Christian Jacq, inca din 1764, Voltaire isi indreapta atacurile impotriva Bisericii si impotriva Francmasoneriei, care nu I se par fundamental diferite (...). In al sau Dictionnaire philosophique, ei ii trateaza cu dispret pe "sarmanii francmasoni", hatri amabili care nu pot propune nici o filozofie serioasa. "Tot ceea ce vad este ca arunca semintele unei revolutii care va sosi inevitabil", proroceste scriitorul intr-o scrisoare catre marchizul de Chauvelin.

GEORGE WASHINGTON (1732-1799), general si om politic american. Primul presedinte al S.U.A. (1789-1797). In 1774 a fost delegat la primul Congres continental, in anul urmator. A indeplinit apoi functiile de comandant al armatei continentale (1775), comandant al armatei americane in timpul razboiului pentru Independenta (1776), membru si presedinte al Conventiei constitutionale federale, Philadelphia (1787); a refuzat al treilea mandat de presedinte al S.U.A. (3 martie 1797). Intre 4 noiembrie 1752 si 4 august 1753 a primit primele trei grade masonice in "The lodge of Fredericks" (actualmente, nr.4 din Virginia). Marea Loja a Pennsylvaniei ii acorda titlul de Mare Maestru la 20 decembrie 1779, iar dupa numai 7 zile va fi ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale. La 28 aprilie 1788 devine Mare Maestru si Venerabil al Lojii nr.39 din Alexandria, Virginia, iar la 6 martie 1789, membru onorific al Lojii "Olanda" (azi nr.8) din New York. Juramantul de presedinte al Statelor Unite ale Americii - primul stat faurit de masoni in Istorie - l-a depus tinand mana pe Biblia Lojii "Sf. Ioan nr.1" din orasul care mai tarziu, avea sa-i poarte numele. In ziua de 18 septembrie 1793, in calitate de presedinte al S.U.A. si Mare Maestru al Marii Loji Nationale pune piatra de temelie la constructia Capitoliului National din orasul care-i poarta azi numele, in Districtul Columbia. Piatra de fundament a Capitoliului a pus-o dupa ritualul masonic, mistria folosita cu acest prilej fiind reutilizata in 1923, cand s-a pus piatra de temelie la Memorialul care-i poarta numele.