Francmasoneria in lumina solstitiului de iarna

Raportarea la solstiţii se leagă în Francmasonerie de prezenţa Sfinţilor Ioan: Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul; mai precis de zilele principale dedicate lor în calendarul creştin al Occidentului medieval. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, o foarte importantă sărbătoare a Bisericii vechi, este celebrată la 24 iunie şi se află în proximitatea solstiţiului de vară; iar Sfântul Ioan Evanghelistul este celebrat pe 27 decembrie, în apropierea solstiţiului de iarnă.

Sf. Ioan BotezatorulImportanţa Sfinţilor Ioan în lojile operative şi pre-speculative este uriaşă. Tradiţiile Fraternităţii vorbesc despre o lojă a Regelui Ioan, care se aduna în Templul lui Solomon. Acest mitic Rege Ioan este Sfântul Ioan, precum dezvăluie un text de tip exposure din 1726, citat de Coil [1]: Why was St. John called King? Because he was head of all the Christian Lodges, and from his superior knowledge of the wonderful art of Masonry. (De ce a fost numit Sf. Ioan, Rege? Pentru că era capul tuturor Lojilor creştine şi pentru cunoştinţele sale superioare în minunata artă a Masoneriei). Acelaşi autor susţine teza conform căreia ar fi existat o indecizie cu privire la identitatea acelui Sfânt Ioan, fie Ioan Botezătorul, fie Ioan Evanghelistul, drept pentru care ambii au fost adoptaţi ca patroni ai lojilor pre-speculative [2]. În fapt, exista deja practica în Biserica romano-catolică de a-i cinsti în asociere, precum descoperim dacă ne uităm la bazilica San Giovanni in Laterano din Roma, iar masonii operativi nu fac decât să preia acest uz, foarte vizibil şi în cazul Ordinului templier sau ioanit.

Masoneria Sfinţilor Ioan este o Masonerie strict albastră. La începutul epocii speculative, sunt bine atestate denumiri precum St. John Lodges şi St. John Masons, care se referă la acei masoni ce aparţinuseră Fraternităţii înainte de organizarea Marii Loji din Londra şi care nu s-au afiliat acesteia după 1717. Ei proveneau dintr-o Masonerie creştină, întrutotul regulară şi universal respectată [3]. Aveau două mari sărbători anuale, 24 iunie şi 27 decembrie, prima închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cealaltă Sfântului Ioan Evanghelistul, care se vor implanta în orizontul întregii Fraternităţi, până în ziua de azi.

Astfel, spre pildă, Marea Lojă din Londra s-a constituit pe 24 iunie 1717, iar până în 1725 şi-a ţinut principala întrunire anuală, zisă Assembly and Feast, tocmai în această zi, dedicată Sf. Ioan Botezătorul. După 1725, a schimbat data principalei întruniri în 27 decembrie, ziua Sf. Ioan Evanghelistul [4]. Iar după 1813, data când s-a constituit Marea Lojă Unită a Angliei, deşi s-a decis renunţarea la patronajul creştin al celor doi Ioan, masonii englezi au hotărât să-şi ţină principala întrunire din nou de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, iar pentru ziua Sfântului Ioan Evanghelistul au stabilit una din sesiunile lor de comunicări trimestriale.

Sf. Ioan EvanghelistulPe tot parcursul acestei istorii trebuie să precizez că Sf. Ioan Evanghelistul are o postură de-a dreptul specială. Marea teologie a iubirii, a cuvântului şi a luminii pe care o dezvoltă în operele sale; intensitatea viziunii mistice; caracterul lui, asociat cu focul ceresc, l-au păstrat multă vreme în atenţia mentalităţii masonice. Astăzi, încă, începutul Evangheliei sale e citit în lojile regulare unde activează creştini.

Nu este clar dacă din vremuri vechi cele două sărbători ale Sfinţilor Ioan se asociau şi cu elemente de simbolism solstiţial. Cu vremea, însă, simbolismul solstiţial a început să capete preponderenţă, iar acum se vorbeşte despre „sărbători solstiţiale” în multe areale masonice, inclusiv în România. Această „întoarcere către solstiţiu” e uneori o tentativă de a eradica, ori de a evita ultimele rămăşiţe de creştinism din loji; alteori vine, pur şi simplu, din neînţelegeri: românii, de pildă, care sunt ortodocşi, nu-l celebrează pe Sf. Ioan Evanghelistul pe 27 decembrie [5], ci pe 8 mai. Dar trebuie subliniat că, în mod firesc, nu apar elemente de practică solstiţială pe parcursul banchetelor masonice [6]. Dimpotrivă, ceea ce le caracterizează este doar pragmatismul petrecerii, precum bine observă Dicţionarul coordonat de Ligou: La fête maçonnique a pris le nom traditionnel, mais nullement réglementaire, de «fête solsticiale». Efectivement, sauf dans la région parisienne, la plupart des loges célèbrent leur fête en été, ce qui leur permet de déplacer le banquet à la campagne [7] (Sărbătoarea masonică a luat numele tradiţional, dar deloc reglementar, de «sărbătoare solstiţială». Efectiv, cu excepţia regiunii pariziene, cea mai parte a lojilor îşi celebrează sărbătoarea vara, ceea ce le permite să facă banchetul la iarbă verde).

Pentru că m-am referit la practici solstiţiale, vreau să le descriu pe cele mai semnificative. Solstiţiul de iarnă este, de departe, cel mai important. În zonele temperate, el se celebra exact în perioada când oamenii îşi sacrificau o parte din animale, pentru a face provizii peste iarnă; iar băuturile fermentate sunt gata de folosinţă. Aşadar, exista o abundenţă. La sentimentul abundenţei trebuie să legăm sentimentul revirimentului solar şi al renaşterii anului, sentimente încărcate de vitalitate şi de speranţă. Rezultau, aşadar, manifestări ample ale veseliei, chiar hierofanii ale veseliei, adică trăiri ale sacrului prin bucurie şi ospăţ. Nu poate fi întâmplător faptul, bine observat de Olimpian Ungherea [8], că mari creatori de religie, precum Iisus, Mithra ori Osiris, sunt născuţi exact în data iuliană a solstiţiului de iarnă [9], ori în vecinătatea ei. Naşterea personajului izbăvitor de maximă sacralitate este o bună punere în operă a intensei hierofanii a veseliei despre care am vorbit.   

Unii autori, proveniţi mai ales din spaţii masonice iregulare, consideră mitul lui Hiram similar cu al lui Osiris, adică implicând un personaj ucis mişeleşte, care, însă, va fi răzbunat şi va reînvia. Trebuie să subliniez cu putere că nimic din mitul lui Hiram nu indică vreo reînviere. Dimpotrivă, Hiram este re-îngropat, nu reînviat. Astfel, nimic din legenda lui nu trimite către simbolismul solstiţiului de iarnă.

În plan simbolic, putem citi solstiţiile şi ca momente fireşti ale dezechilibrului cosmic dintre lumină şi întuneric. E vorba despre un dezechilibru către starea ascendentă sau descendentă a luminii, originea bucuriei din solstiţiul de iarnă fiind tocmai tendinţa ascendentă a luminii.   

Aici întâlnim unica şansă a solstiţiului de a se regăsi în semnificaţiile celebrării zilei Sfântului Ioan Evanghelistul. Dicţionarul coordonat de Ligou descrie bine relaţia simbolică [10]: Sa fête, située le 27 décembre, juste après le solstice d’hiver, moment où le soleil est le plus bas dans le ciel, est celle de la renaissance de la Lumière, de la lutte contre les Ténèbres, en vue d’arriver à l’Amour. (Sărbătoarea sa [a Sfântului Ioan Evanghelistul, n.m.], plasată pe 27 decembrie, imediat după solstiţiul de iarnă, moment când Soarele se află în punctul cel mai jos de pe cer, este cea a renaşterii Luminii, a luptei contra Tenebrelor, în scopul de a ajunge la Iubire).

E mai mult ca sigur că încercarea de a schimba vechile sărbători masonice ale Sfinţilor Ioan în sărbători solstiţiale seamănă cu încercarea lui Iulian Apostatul de a se debarasa de valenţele lumii creştine. Recunoaştem imediat trimiterea la zeii mitologiei greco-romane, care se întâlneau pe Olimp de două ori pe an, la solstiţii. Dar figura Sfântului Ioan Evanghelistul domină atât de clar, încă, mentalitatea masonică, încât renaşterea luminii celebrată la solstiţiu a devenit renaşterea Luminii citită prin paginile Evangheliei sale. Sfântul este cel ce sacralizează plenar evenimentul astronomic, în continuare.

Radu Comănescu       



[1] Henry Wilson Coil – Coil’s Masonic Encyclopedia, Macoy Publishing & Masonic Supply Co., Inc., Richmond, Virginia, 1996, p. 589.

[2] Ibidem.

[3] Coil (ibidem) scrie: Their legitimacy was not questioned, nor was the new regime so different from the old as to exclude them from the lodges. They visited the new lodges as they desired and their names are found on the registers of lodges, sometimes as Old Mason and sometimes as St. John Mason.

[4] Vezi Albert G. Mackey – An Encyclopædia of Freemasonry, vol. II, The Masonic History Company, New York and London, 1920, p.659.

[5] Astfel, Olimpian Ungherea (DEX Masonic, vol. 2, Ed. Phobos, Bucureşti, p.339), un autor serios, crede că sărbătoarea solstiţiului de iarnă e asociată cu Ioan Botezătorul, deoarece în calendarul ortodox există o sărbătoare dedicată acelui sfânt pe data de 7 ianuarie.

[6] Cele care apar, unde apar, sunt produse artificial şi au durată de viaţă limitată.

[7] Dictionaire de la Franc-Maçonnerie, PUF, Paris, 2005, p.467.

[8] Olimpian Ungherea - DEX Masonic, vol. 2, Ed. Phobos, Bucureşti, p.402.

[9] La edificarea calendarului iulian, Cezar a hotărât ca solstiţiul de iarnă să cadă pe 25 decembrie.

[10] Dictionaire de la Franc-Maçonnerie, PUF, Paris, 2005, p.1102.

LANSARE DE CARTE

Tripla Acolada

De curând, Ed. Conphys ne-a oferit o surpriză: un volum de versuri semnat de dl. Radu Comănescu. 

Nic Iliescu, așa cum îl știu prietenii, Nicolae Iliescu – pre numele său de copertă- dă hârtiei un nou roman, al cărui nume merită pomenit întocmai cum a fost născocit

30 DE ANI DE LA REAPRINDEREA LUMINILOR MASONERIEI IN ROMANIA

În septembrie 1989, la Paris, Marcel Shapira îi comunică lui Dan Amedeo Lăzărescu faptul că Nicolae Ceaușescu e condamnat și va fi răsturnat până la sfârșitul anului. Lăzărescu e stupefiat și incredul, argumentând: ”Bine, dar el are Securitate, are Armată...”. ”Ai să vezi,” – îi răspunde Shapira – ”

EXPERIENTA EUROPEANA A UNITATII IN DIVERSITATE

Când vorbesc despre unitate și diversitate, trebuie să înțeleg conceptele. La prima vedere, unitatea înseamnă domnia asemănărilor


 

Ne puteti contacta la: contact@francmasoneria.ro
Autentificare




SSL
SSL