Covor de loja de la inceputul secolului 19 care reprezinta simboluri masonice

Zidarii liberi se intalneau in Templu pentru a lucra in mod ritual si simbolic. Lucrarea masonica este simbolica pentru ca este o metafora a lucrului in sine, facand aluzie la acesta si reprezentandu-l, dar nu in sens material. Cu alte cuvinte, masonii se intalneau in mod ritual pentru a simboliza munca unei echipe de maestri zidari operativi. In acelasi timp, lucrarea masonica este rituala si simbolica si pentru ca simbolurile prezente in Templu sunt un instrument didactic. Simbolurile sunt folosite pentru a face mai usoara, mai rapida si mai profunda intelegerea si invatarea unor concepte de importanta fundamentala, care sunt asimilate prin intermediul simbolurilor interiorizate. O data interiorizate, simbolurile devin baza rationamentului si parte integranta a constiintei masonului liber.

Masoneria se refera la o forma de cunoastere care nu e erudita, ci initiatica. Ea prevede posibilitatea de a se axa pe un simbol din principiul caruia se inspira , avandu-l intotdeauna prezent in minte si construieste un act ritual identificandu-l cu un obiect astfel incat, incet-incet, in subconstient, simbolul se uneste indisolubil cu conceptul devenind parte integranta a acestuia. Astfel, intelegerea sa devine usoara si accesibila si mai ales deplina.

Rezultatul este acela al unei cunoasteri nu prin deductie, ci prin intuitie, analogica si sintetica, cu atat mai usor de memorat cu cat este mai plina de emotie.

Importanta acestei metode consta in necesitatea ei, in a putea comunica cu proprii Frati astfel incat armonia rezulta din forta cu care sunt uniformizate pietrele din care este compusa constructia.

Simbolurile si metaforele sunt de fapt numitorul comun pentru toti masonii si reprezinta baza subiectiva pe care are loc lucrarea masonica, inzestrata cu toate valorile si virtutile care caracterizeaza opera arhitectonica: iubire, intelepciune si toleranta. La o ultima analiza, simbolistica este limbajul universal al tuturor masonilor, cu care se leaga in mod indisolubil actele rituale.

Ritul este un vehicul de cunoastere initiatica si, dupa cum afirma R. Guenon, "acest lucru reprezinta elementul esential prin care se transmite sensul spiritual si care prin legatura cu initierea, se poate spune ca, fara rituri nu ar putea exista initiere."

Cu alte cuvinte, Guenon afirma ca "ritul si simbolul sunt strans legate de natura lor. Astfel fiecare rit ofera un sens simbolic tuturor elementelor din care este constituit si, reciproc, fiecare simbol determina, in cel care il foloseste cu atitudinea si dispozitiile cerute, efecte comparabile cu cele ale riturilor insesi".
Ritul Scotian Antic si Acceptat: (de sus in jos si de la dreapta la stanga): Maestru Perfect (5°), Secretar Intim (6°), Jude sau Judecator (7°), Intendent al Cladirii (8°), Ales al Celor Noua (9°), Ales al Celor Cincisprezece (10°), Sublim ales al celor Doisprezece sau Print Ameth(11°), Marele Maestru Arhitect (12°)

Cu alte cuvinte, fiecare rit sfarseste prin a fi constituit dintr-un ansamblu de simboluri si dintr-un ansamblu de gesturi, sunete si cuvinte care contribuie la definirea formei si substantei acestuia.

Citandu-l in continuare pe Guenon, putem spune ca "riturile sunt simboluri puse in actiune" si de vreme ce ritul si simbolul nu sunt altceva decat doua aspecte ale aceleiasi realitati care leaga intre ele toate gradele existentei universale in asa fel incat, prin virtutea sa, conditia umana poate fi pusa in comunicare cu stadiile superioare de existenta.

De la misterele orfice la cele dionisiace, de la uciderea primului bizon in societatile nomade din America de Nord la inaltarea togii in Roma republicana sau la admiterea in fraternitati a artizanilor in Evul Mediu, fiecare civilizatie, la fiecare nivel si in orice moment, a asociat aceste momente - in acelasi timp individuale si colective - cu indepartarea de viata a propriilor membri.

In acest sens, initierea ia forma unei transmiteri si a unei acceptari de valori culturale si spirituale care se

Ritul Scotian Antic si Acceptat: (de sus in jos si de la dreapta la stanga): Maestru Perfect (5°), Secretar Intim (6°), Jude sau Judecator (7°), Intendent al Cladirii (8°), Ales al Celor Noua (9°), Ales al Celor Cincisprezece (10°), Sublim ales al celor Doisprezece sau Print Ameth(11°), Marele Maestru Arhitect (12°)

exprima pe parcursul unei experiente - mai mult sau mai putin simbolice - prin moarte si renastere.

Ritualul, fie ca are loc in grupuri tribale sau in societati cu o structura complexa, insista asupra acestui concept, care permite novicelui "trecerea" dintr-o etapa in alta a vietii - de la un nivel de constiinta comuna la una superioara. In acest sens, ritualurile initiatice au fost denumite si "rituri de trecere".

Initierea consta in probe fizice si morale, menite sa dea initiatului, prin mai multe modalitati, senzatia de moarte (in sensul unei abandonari totale a vietii de pana atunci) si, succesiv, de renastere la o noua viata.

Initiatul trebuie sa renunte la orice dorinta si ambitie si sa se supuna la aceasta proba. Trebuie sa fie dispus sa o infrunte fara vreo speranta de succes. Cu alte cuvinte, trebuie sa fie gata sa-si dea viata. Fie ca proba este dureroasa sau plina de gravitate, scopul ramane mereu acelasi, acela de a crea in mod simbolic starea sufletului in fata mortii si apoi in fata renasterii. De aceea, initiatul trebuie sa se considere mort fata de lumea pe care a cunoscut-o pana atunci, supunandu-se unei puteri mult mai mari decat a lui, si sa experimenteze astfel trecerea de la o dimensiune la alta.